încârliga
/ɨn.kɨr.li'ga/Etimologie
Din în- + cârlig.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia.
- (v.tranz. și refl.) a (se) încolăci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încârliga | încârligau |
Din în- + cârlig.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încârliga | încârligau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică