← înapoi la căutare

încornorat

/ɨn.kor.no'rat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din în- + corn + sufixul -at.

Definiții

  1. care are coarne, cu coarne.
  2. (fig.) (despre fapte sau vorbe) exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit.
  3. (fig.) (fam.; despre soți) înșelat.

încornoratul

/ɨn.kor.no'ra.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din încornorat.

Definiții

  1. dracul.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîncornoratîncornorați
genitiv-dativîncornoratuluiîncornoraților
vocativîncornoratuleîncornoraților
articulatîncornoratulîncornorații

încornora

/ɨn.kor.no'ra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din încornorat (derivat regresiv).

Definiții

  1. (v.tranz.) a pune coarne.
  2. (v.tranz.) (fig.) a exagera, a deforma realitatea; a înflori.
  3. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a-și înșela soțul sau soția.

Declinare

CazSingularPlural
verbîncornoraîncornorau

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică