verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din încornorat (derivat regresiv).
Definiții
- (v.tranz.) a pune coarne.
- (v.tranz.) (fig.) a exagera, a deforma realitatea; a înflori.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a-și înșela soțul sau soția.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | încornora | încornorau |
încornorat
/ɨn.kor.no'rat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din în- + corn + sufixul -at.
Definiții
- care are coarne, cu coarne.
- (fig.) (despre fapte sau vorbe) exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit.
- (fig.) (fam.; despre soți) înșelat.
încornoratul
/ɨn.kor.no'ra.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din încornorat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | încornorat | încornorați |
| genitiv-dativ | încornoratului | încornoraților |
| vocativ | încornoratule | încornoraților |
| articulat | încornoratul | încornorații |