înciudare
Etimologie
Din a (se) înciuda.
Definiții
- raracțiunea de a (se) înciuda și rezultatul ei; ciudă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înciudare | înciudări |
| genitiv-dativ | înciudării | înciudărilor |
| vocativ | înciudare | înciudărilor |
| articulat | înciudarea | înciudările |