Declinarea cuvântului „înciudare”
înciudare — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înciudare | înciudări |
| genitiv-dativ | înciudării | înciudărilor |
| vocativ | înciudare | înciudărilor |
| articulat | înciudarea | înciudările |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înciudare | înciudări |
| genitiv-dativ | înciudării | înciudărilor |
| vocativ | înciudare | înciudărilor |
| articulat | înciudarea | înciudările |