împărți
/ɨm.pərˈʦi/Etimologie
Din latină impartire.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide.
- (v.tranz.) (rar) a clasifica.
- (v.tranz.) (aritm.) a efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire.
- (v.tranz.) a da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui.
- (v.refl.) a se răspândi, a se împrăștia.
- (v.tranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. "cu") a împărtăși ceva cu cineva.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru împărți.
Exemple
- Împart bucata în trei.
- A împărți o frază în propoziții.
- A împărți averea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împărțea | împărțeau |
Sinonime: 1: descompune, despărți, divide, diviza, fracționa, fragmenta, îmbucătăți, scinda, secționa, separa, tăia, 2: clasifica, 3: diviza, fragmenta, segmenta, 4: atribui, distribui, 5: răspândi, împrăștia, 6: împărtăși
Antonime: înmulți