îmbrăcăminte
/ɨm.brə.kəˈmin.te/Etimologie
Din a (se) îmbrăca + sufixul -ăminte.
Definiții
- totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălțămintea); veșminte, haine, straie.
- hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărți etc.
- strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | îmbrăcăminte | îmbrăcăminți |
| genitiv-dativ | îmbrăcăminții | îmbrăcăminților |
| vocativ | îmbrăcăminte | îmbrăcăminților |
| articulat | îmbrăcămintea | îmbrăcămințile |