zăpăceală
/zə.pəˈtʃe̯a.lə/Etimologie
Din a (se) zăpăci + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine.
- (fam.) gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zăpăceală | zăpăceli |
| genitiv-dativ | zăpăcelii | zăpăcelilor |
| vocativ | zăpăceală | zăpăcelilor |
| articulat | zăpăceala | zăpăcelile |