substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a (se) zbânțui.
Definiții
- zbânțuire; zbenguială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | zbânțuit | zbânțuite |
| genitiv-dativ | zbânțuitului | zbânțuitelor |
| vocativ | zbânțuitule | zbânțuitelor |
| articulat | zbânțuitul | zbânțuitele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a (se) zbânțui.
Definiții
- care se zbânțuie; neastâmpărat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Confer zbânțui.
Definiții
- formă alternativă pentru zbânțui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | zbănțuea | zbănțueau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.refl.) a se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | zbânțuea | zbânțueau |