← zbânțuit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „zbânțuit”

zbânțuit — substantiv

  1. zbânțuire; zbenguială.

zbânțuit — adjectiv

  1. care se zbânțuie; neastâmpărat.

zbânțuit — verb

  1. formă alternativă pentru zbânțui.

zbânțuit — verb

  1. (v.refl.) a se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat.