substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a zbuciuma (derivat regresiv).
Definiții
- stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr.
- mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | zbucium | zbuciume |
| genitiv-dativ | zbuciumului | zbuciumelor |
| vocativ | zbuciumule | zbuciumelor |
| articulat | zbuciumul | zbuciumele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Probabil din a buciuma.
Definiții
- (v.refl.) a se frământa sufletește; a se chinui.
- (v.refl. tranz.) a (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | zbuciuma | zbuciumau |