← înapoi la căutare

zbucium

/'zbu.ʧjum/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a zbuciuma (derivat regresiv).

Definiții

  1. stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr.
  2. mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativzbuciumzbuciume
genitiv-dativzbuciumuluizbuciumelor
vocativzbuciumulezbuciumelor
articulatzbuciumulzbuciumele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică