Definiția cuvântului „zbucium”
zbucium — substantiv
- stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr.
- mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală.
zbucium — verb
- (v.refl.) a se frământa sufletește; a se chinui.
- (v.refl. tranz.) a (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență.