← înapoi la căutare

zbănțui

/zbən.ʦu'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Confer zbânțui.

Definiții

  1. formă alternativă pentru zbânțui.

Declinare

CazSingularPlural
verbzbănțueazbănțueau

zbânțui

/zbɨn.ʦu'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Definiții

  1. (v.refl.) a se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat.

Declinare

CazSingularPlural
verbzbânțueazbânțueau

zbânțuit

/zbɨn.ʦu'it/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a (se) zbânțui.

Definiții

  1. zbânțuire; zbenguială.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativzbânțuitzbânțuite
genitiv-dativzbânțuituluizbânțuitelor
vocativzbânțuitulezbânțuitelor
articulatzbânțuitulzbânțuitele

zbânțuit

/zbɨn.ʦu'it/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a (se) zbânțui.

Definiții

  1. care se zbânțuie; neastâmpărat.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică