zaveră
/za've.rə/Etimologie
Din sârbocroată, bulgară завeра (zavera).
Definiții
- (înv. și reg.) nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești); (p.gener.) revoltă, răscoală, răzvrătire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zaveră | zavere |
| genitiv-dativ | zaverei | zaverelor |
| vocativ | zaveră | zaverelor |
| articulat | zavera | zaverele |