zăton
/zə'ton/Etimologie
Din rusă, ucraineană затон (zaton).
Definiții
- (reg.) lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ.
- loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare.
- scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele.
- zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei.
- (spec.) îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; (p.ext.) locul astfel îngrădit.
Exemple
- Zătoane circulare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zăton | zătoane |
| genitiv-dativ | zătonului | zătoanelor |
| vocativ | zătonule | zătoanelor |
| articulat | zătonul | zătoanele |