văruit
/və.ru'it/Etimologie
Din a vărui.
Definiții
- văruire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | văruit | văruite |
| genitiv-dativ | văruitului | văruitelor |
| vocativ | văruitule | văruitelor |
| articulat | văruitul | văruitele |
Din a vărui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | văruit | văruite |
| genitiv-dativ | văruitului | văruitelor |
| vocativ | văruitule | văruitelor |
| articulat | văruitul | văruitele |
Din a vărui.
Din var + sufixul -ui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | văruea | vărueau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică