vuietoare
/vu.je'to̯a.re/Etimologie
Din vuiet + sufixul -oare.
Definiții
- (bot.) (Empetrum nigrum) arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vuietoare | vuietori |
| genitiv-dativ | vuietorii | vuietorilor |
| vocativ | vuietoare | vuietorilor |
| articulat | vuietoarea | vuietorile |
Sinonime: (bot.) (reg.) bobiță, poama-momiței