Definiția cuvântului „vuietoare”

vuietoare — substantiv

1. (bot.) (Empetrum nigrum) arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre.