vrută
/'vru.tə/Etimologie
Din a vrea.
Definiții
- voință, vrere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vrută | vrute |
| genitiv-dativ | vrutei | vrutelor |
| vocativ | vrută | vrutelor |
| articulat | vruta | vrutele |
Proverbe & zicători
- „A trăncăni vrute și nevrute.”Vorbă și tăcere — a pălăvrăgi
- „Spune vrute și nevrute”Vorbă și tăcere
- „A vorbi vrute și ne-vrute”Vorbă și tăcere
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică