vraiște
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- dezordine, neorânduială, harababură.
- (adjectival) care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături.
- (adverbial)
Exemple
- Lucruri aruncate vraiște
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vraiște | — |
| genitiv-dativ | vraiștii | — |
| vocativ | vraiște | — |
| articulat | vraiștea | — |