← înapoi la căutare

vorbitor

/vor.bi'tor/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a vorbi + sufixul -tor, cu unele sensuri după franceză parloir.

Definiții

  1. care vorbește; care folosește limbajul articulat.
  2. care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ.
  3. evident, edificator, elocvent.

vorbitor

/vor.bi'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat.
  2. persoană care povestește, care discută cu alții.
  3. orator, conferențiar.
  4. cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvorbitorvorbitori
genitiv-dativvorbitoruluivorbitorilor
vocativvorbitorulevorbitorilor
articulatvorbitorulvorbitorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică