← vorbitor (toate sensurile)

Definiția cuvântului „vorbitor”

vorbitor — adjectiv

  1. care vorbește; care folosește limbajul articulat.
  2. care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ.
  3. evident, edificator, elocvent.

vorbitor — substantiv

  1. persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat.
  2. persoană care povestește, care discută cu alții.
  3. orator, conferențiar.
  4. cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară.