voinicește
/voj.ni'ʧeʃ.te/Etimologie
Din voinic + sufixul -ește.
Definiții
- cu curaj, cu bărbăție, vitejește; cu vigoare.
Din voinic + sufixul -ește.
Din voinic.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | voinicea | voiniceau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică