← înapoi la căutare

voce

/'vo.ʧe/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină vox, vocis.

Definiții

  1. facultate specifică omului de a emite sunete articulate.
  2. însușire, aptitudine pe care o au unele persoane de a cânta frumos din gură.
  3. registru de sunete muzicale, mai înalte sau mai profunde, în care cineva poate cânta.
  4. melodie susținută de un grup de cântăreți în cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal.

Exemple

  • Are o voce plăcută.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvocevoci
genitiv-dativvociivocilor
articulatvoceavocile

Sinonime: 1: glas, timbru, ton, (pop.) viers

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică