voce
/'vo.ʧe/Etimologie
Din latină vox, vocis.
Definiții
- facultate specifică omului de a emite sunete articulate.
- însușire, aptitudine pe care o au unele persoane de a cânta frumos din gură.
- registru de sunete muzicale, mai înalte sau mai profunde, în care cineva poate cânta.
- melodie susținută de un grup de cântăreți în cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal.
Exemple
- Are o voce plăcută.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | voce | voci |
| genitiv-dativ | vocii | vocilor |
| articulat | vocea | vocile |
Sinonime: 1: glas, timbru, ton, (pop.) viers