viață
/ˈvja.ʦə/Etimologie
Din latină *vivitia (< vivus) sau viu + sufixul -eață.
Definiții
- sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele; faptul de a fi viu; stare a ceea ce este viu.
- epitet dat unei ființe iubite, care reprezintă totul în existența cuiva.
- existență umană, petrecere a omului pe pământ.
- ansamblul fenomenelor biologice (creștere, metabolism, reproducere etc.) pe care le prezintă organismele animale sau vegetale de la naștere până la moarte.
- (fig.) vietate, ființă; spec. om.
- (în credințele religioase; determinat prin „de apoi”, „de veci” etc.) existență de dincolo de moarte.
- mod, fel, ansamblu de condiții materiale și morale ori mediu în care se desfășoară existența unei ființe sau a unei colectivități; totalitatea actelor săvârșite de cineva în timpul existenței sale.
- ceea ce este necesar pentru existența zilnică a cuiva; trai (zilnic).
- timp cuprins între nașterea și moartea cuiva; șirul evenimentelor întâmplate în acest timp.
- biografie (relatată oral sau în scris).
Exemple
- Pe când nu era viață.
- Și-a dat viața pentru patrie.
- Au dus o viață agitată.
- Nivel de viață.
- Viața lui îndelungată pe aceste locuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | viață | vieți |
| genitiv-dativ | vieții | vieților |
| articulat | viața | viețile |
Sinonime: 1: ființă, 3-4: existență, 5: ființă, vietate, 7: trai, (înv.) cust, custare, 8: trai, viețuire, (pop.) sălășluire, (înv.) sălășluință, 10: biografie
Antonime: moarte