vicleșug
/vi.kle'ʃug/Etimologie
Din maghiară hitlenség.
Definiții
- faptă care denotă viclenie; truc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vicleșug | vicleșuguri |
| genitiv-dativ | vicleșugului | vicleșugurilor |
| articulat | vicleșugul | vicleșugurile |
Proverbe & zicători
- „Ura, zavistia și frica nasc vicleșugul”Minciună și înșelăciune
- „Omul viclean tot de vicleșuguri gândește”Minciună și înșelăciune
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică