viciu
/ˈvi.ʧju/Etimologie
Din franceză vice < latină vitium.
Definiții
- defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.).
- (fig.) pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare.
- neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | viciu | vicii |
| genitiv-dativ | viciului | viciilor |
| vocativ | viciule | viciilor |
| articulat | viciul | viciile |