substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină vēra (= vēr „primăvară”).
Definiții
- anotimpul cel mai călduros al anului care urmează după primăvară și precedă toamna, cuprinzând intervalul dintre solstițiul de la 21 iunie și echinocțiul de la 23 septembrie.
- fiica mătușii și unchiului unei persoane în raport cu acea persoană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | vară | veri |
| genitiv-dativ | verii | verilor |
| vocativ | varo | verilor |
| articulat | vara | verile |
Sinonime: verișoară, (reg.) vărușană, vericea, vericică, verișană, verișcană, (Munt.) șoală
Antonime: iarnă, văr
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din văr. Din vară.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru văr.
- forma de plural nearticulat pentru vară.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din latină (consobrinus) verus.
Definiții
- grad de rudenie între copiii sau descendenții persoanelor care sunt frați sau surori; persoană care se află cu alta într-o asemenea relație de rudenie, considerată în raport cu aceasta.
- (la voc. m.) termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | văr | veri |
| genitiv-dativ | vărului | verilor |
| vocativ | vărule | verilor |
| articulat | vărul | verii |
Sinonime: 1: verișor, (pop. și fam.) veric, verișcan, (Maram.) verincel
Antonime: vară