veri
/ˈverʲ/Etimologie
Din văr. Din vară.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru văr.
- forma de plural nearticulat pentru vară.
vară
/ˈva.rə/Etimologie
Din latină vēra (= vēr „primăvară”).
Definiții
- anotimpul cel mai călduros al anului care urmează după primăvară și precedă toamna, cuprinzând intervalul dintre solstițiul de la 21 iunie și echinocțiul de la 23 septembrie.
- fiica mătușii și unchiului unei persoane în raport cu acea persoană.
Exemple
- Sunt vere primare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vară | veri |
| genitiv-dativ | verii | verilor |
| vocativ | varo | verilor |
| articulat | vara | verile |
Sinonime: verișoară, (reg.) vărușană, vericea, vericică, verișană, verișcană, (Munt.) șoală
văr
/vər/Etimologie
Din latină (consobrinus) verus.
Definiții
- grad de rudenie între copiii sau descendenții persoanelor care sunt frați sau surori; persoană care se află cu alta într-o asemenea relație de rudenie, considerată în raport cu aceasta.
- (la voc. m.) termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut.
Exemple
- Sunt veri primari.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | văr | veri |
| genitiv-dativ | vărului | verilor |
| vocativ | vărule | verilor |
| articulat | vărul | verii |
Sinonime: 1: verișor, (pop. și fam.) veric, verișcan, (Maram.) verincel
Antonime: vară
Proverbe & zicători
- „La moși ai veri”Familie
- „Aruncă veri să se acațe de el”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică