vergea
/ver'ʤe̯a/Etimologie
Din latină *virgella (= virgula).
Definiții
- băț, vargă, nuia; bară (îngusta și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse.
- (spec.) sucitor.
- (spec.) fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut.
- (spec.) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vergea | vergele |
| genitiv-dativ | vergelei | vergelelor |
| vocativ | vergea | vergelelor |
| articulat | vergeaua | vergelele |