ventil
/ven'til/Etimologie
Din germană Ventil.
Definiții
- dispozitiv care servește ca organ de închidere și deschidere a unui orificiu prin care circulă un fluid; supapă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ventil | ventile |
| genitiv-dativ | ventilului | ventilelor |
| articulat | ventilul | ventilele |