veșcă

/'veʃ.kə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din ucraineană večka.

coajă de ulm sau de tei folosită la confecționarea diferitelor obiecte (mai ales site, ciururi).
obiect din astfel de coajă.

„Trecut prin ciur și prin veșcă”Noroc și soartă
„Nici în ciur nici în veșcă”Noroc și soartă
„Când îți tragi mustățile, și pică păr din ele, ai să auzi vești”Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică