vătaf
/və'taf/Etimologie
Din ucraineană ватаха (vataha), poloneză wataha, bulgară ватах (vatah).
Definiții
- (în evul mediu, în țara românească și moldova) supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt.
- conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei.
- (p.gener.) persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef.
- (spec.) conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari.
- (spec.) căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vătaf | vătafi |
| genitiv-dativ | vătafului | vătafilor |
| vocativ | vătafule | vătafilor |
| articulat | vătaful | vătafii |