vătămare
/və.tə'ma.re/Etimologie
Din vătăma.
Definiții
- acțiunea de a vătăma și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vătămare | vătămări |
| genitiv-dativ | vătămării | vătămărilor |
| articulat | vătămarea | vătămările |
Proverbe & zicători
- „Viclenul anevoie dobândește vânatul ce vânează fără vătămare”Minciună și înșelăciune
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică