vătămătoare
/və.tə.mə'to̯a.re/Etimologie
Din vătămător.
Definiții
- (bot.) (Anthyllis vulneraria) plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț.
- (bot.) (Bromus commutatus) plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vătămătoare | vătămătoare |
| genitiv-dativ | vătămătoarei | vătămătoarelor |
| vocativ | vătămătoareo | vătămătoarelor |
| articulat | vătămătoarea | vătămătoarele |
Sinonime: 1: (bot.) (rar) renoloare, (reg.) iarba-ranei, iarbă-de-vatăm, iarbă-de-vătămătură, trifoiul-racului