vărsătură
/vər.sə'tu.rə/Etimologie
Din a vărsa + sufixul -ătură.
Definiții
- faptul de a (se) vărsa.
- ceea ce a fost vărsat, vomitat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vărsătură | vărsături |
| genitiv-dativ | vărsăturii | vărsăturilor |
| vocativ | vărsătură | vărsăturilor |
| articulat | vărsătura | vărsăturile |