văduv
/'və.duv/Definiții
- bărbat care și-a pierdut soția prin moarte și nu s-a recăsătorit; vădan.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | văduv | văduvi |
| genitiv-dativ | văduvului | văduvilor |
| vocativ | văduvule | văduvilor |
| articulat | văduvul | văduvii |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | văduv | văduvi |
| genitiv-dativ | văduvului | văduvilor |
| vocativ | văduvule | văduvilor |
| articulat | văduvul | văduvii |
Din văduv.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | văduvea | văduveau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică