urnire
/ur'ni.re/Etimologie
Din urni.
Definiții
- acțiunea de a urni și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urnire | urniri |
| genitiv-dativ | urnirii | urnirilor |
| articulat | urnirea | urnirile |
Proverbe & zicători
- „Pietrele rotunde din vârful dealului puțină urnire”Natură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică