urlet
/'ur.let/Etimologie
Din a urla + sufixul -et.
Definiții
- strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale.
- vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt.
- plâns cu hohote, violent și zgomotos.
- executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod neplăcut pentru auz).
- (fig.) clocot, freamăt.
- zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urlet | urlete |
| genitiv-dativ | urletului | urletelor |
| vocativ | urletule | urletelor |
| articulat | urletul | urletele |