← înapoi la căutare

urâciune

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a urî + sufixul -ciune.

Definiții

ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură.
(înv. și reg.) urâțenie.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	urâciune	urâciuni
genitiv-dativ	urâciunii	urâciunilor
vocativ	urâciune	urâciunilor
articulat	urâciunea	urâciunile

Proverbe & zicători

„Unde e dragoste multă, e și urâciune multă.”Dragoste și iubire
„Asprimea omului multă urâciune îi aduce. Fugi de o ase”Înțelepciune și prostie
„Din mândria egoismului se naște urâciunea către însuși”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică