uliu
/'u.lju/Etimologie
Din maghiară ölyü, ölyv, ölű < probabil de origine turcică.
Definiții
- (ornit.) (Accipiter) pasăre sedentară răpitoare, de talie medie, cu ciocul coroiat, cu gheare lungi, curbate, cu aripi late și scurte, rotunjite și cu coadă lungă.
Exemple
- Este interzisă vânarea uliilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | uliu | ulii |
| genitiv-dativ | uliului | uliilor |
| vocativ | uliule | uliilor |
| articulat | uliul | uliii |
Sinonime: (ornit.) erete, (reg.) gaie, hârău