uituc
/ujˈtuk/Etimologie
Din a uita + sufixul -uc.
Definiții
- (adesea substantivat) care uită ușor, care are memorie slabă, uitător; (p.ext.) distrat, zăpăcit.
Din a uita + sufixul -uc.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică