tăvălug
/tə.və'lug/Etimologie
Din a tăvăli + sufixul -ug.
Definiții
- unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulți cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ și la netezirea și tasarea solului înainte și după însămânțare; cilindru greu, folosit la anumite mașini pentru fărâmare, îndesare, nivelare etc.
- instrument rudimentar de treierat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăvălug | tăvălugi |
| genitiv-dativ | tăvălugului | tăvălugilor |
| vocativ | tăvălugule | tăvălugilor |
| articulat | tăvălugul | tăvălugii |