tărâm
/tə'rɨm/Etimologie
Din turcă tarim „locuință„, maghiară terem „sală mare”.
Definiții
- (pop. și fam.) ținut, regiune, meleag.
- rarîntindere de teren.
- domeniu, sferă de activitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărâm | tărâmuri |
| genitiv-dativ | tărâmului | tărâmurilor |
| vocativ | tărâmule | tărâmurilor |
| articulat | tărâmul | tărâmurile |