tăieței
/tə.jeˈʦej/Etimologie
Din tăiați (pluralul lui tăiat, participiu lui a tăia) + sufixul -ei (după italiană tagliatelli).
Definiții
- aluat nedospit făcut din făină, apă, sare (și ouă) tăiat in șuvițe lungi si subțiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | — | tăieței |
| genitiv-dativ | — | tăiețeilor |
| vocativ | — | tăiețeilor |
| articulat | — | tăiețeii |