tăgârța
/tə.gɨr'ʦa/Etimologie
Din neogreacă tagartzika.
Definiții
- a se agăța de cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tăgârța | tăgârțau |
Din neogreacă tagartzika.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tăgârța | tăgârțau |
Din neogreacă ταγαρτζικα (tagartzíka).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăgârță | tăgârțe |
| genitiv-dativ | tăgârței | tăgârțelor |
| vocativ | tăgârță | tăgârțelor |
| articulat | tăgârța | tăgârțele |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică