turnător
/tur.nə'tor/Etimologie
Din a turna + sufixul -ător.
Definiții
- muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare a metalelor.
- (fam.) epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turnător | turnători |
| genitiv-dativ | turnătorului | turnătorilor |
| vocativ | turnătorule | turnătorilor |
| articulat | turnătorul | turnătorii |