tungsten
/ˈtunɡ.sten/Etimologie
Din franceză tungstène.
Definiții
- (chim.) element chimic, metalic, dur, cenușiu deschis (în stare compactă) sau cenușiu închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice, cu numărul atomic 74 și simbolul W.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tungsten | — |
| genitiv-dativ | tungstenului | — |
| vocativ | tungstenule | — |
| articulat | tungstenul | — |
Sinonime: (chim.) wolfram