tumbă
/'tum.bə/Etimologie
Din neogreacă τυμβα (tumba).
Definiții
- (adesea fig.) mișcare de rotire totală a corpului, cu capul înainte; rostogolire peste cap.
- (la pl.) giumbușlucuri, ghidușii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tumbă | tumbe |
| genitiv-dativ | tumbei | tumbelor |
| vocativ | tumbă | tumbelor |
| articulat | tumba | tumbele |