trăncăni
/trən.kə'ni/Etimologie
Din tranc + sufixul -ăni.
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) a vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | trăncănea | trăncăneau |
Proverbe & zicători
- „A trăncăni vrute și nevrute.”Vorbă și tăcere — a pălăvrăgi
- „Flecarul multe trâncănește dar nimic pricepe”Vorbă și tăcere
- „Trăncăni mi-ai, lele!”Vorbă și tăcere
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică