treime
/treˈi.me/Etimologie
Din trei + sufixul -ime.
Definiții
- fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg.
- grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate.
- (în religia creștină) (și în sintagma Sfânta Treime) uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | treime | treimi |
| genitiv-dativ | treimii | treimilor |
| vocativ | treime | treimilor |
| articulat | treimea | treimile |