Definiția cuvântului „treime”

treime — substantiv

1. fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg.
2. grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate.
3. (în religia creștină) (și în sintagma Sfânta Treime) uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu.